Relieful teritoriului se desfăşoara pe două mari unităţi geomorfologice:
- Lunca Dunării (contopită cu lunca finală a Argeşului)
- Câmpia Burnazului la est
În general, teritoriul comunei este alcătuit la suprafaţă din depozite cuaternare (aluviuni de luncă, loess şi depozite loessoide de Burnaz) care pot ridica dificultăţi în cazul realizării unor construcţii mai mari fiind necesară executarea de sondaje geotehnice prealabile pentru fiecare amplasament.
Pe scheletul de luncă şi câmpie se grefează mai multe unităţi geomorfologice având din punct de vedere al aspectelor de organizare a teritoriului următoarele caracteristici principale:
A. Lunca Dunării este la o altitudine absolută (faţă de nivelul mării) între 15 – 16 m, cu o pantă longitudinală foarte scăzută de cca. 6 m/km, cu un microrelief frământat de ape, cu forme naturale pozitive (grinduri, zatoane, capuri, manile), şi negative (albii de râuri, privaluri, jepse permanente, temporare sau părăsite definitiv de ape).
Se adaugă un labirint de forme antropice (diguri si canale) care crează un peisaj geografic cu totul deosebit în acest sector dunărean. Lungimea luncii dunărene este aici de 10 km în amonte de Cascioarele şi de 5,00 km la Chirnogi, pe malul românesc.
Lunca Argeşului se grefează în sectorul final pe conul de dejecţie al râului, care ridică fundul râului până la altitudinea absolută de 22,50 m, în dreptul satului Clăteşti (la est de Chirnogi).
Panta longitudinală medie a acestui con este de 85 m/km, adică mult mai mare decat panta luncii dunărene. Capătul de jos al conului realizat de viiturile Dunării poate fi considerat ca linie morfologică între cele două lunci, care la suprafaţa terenului nu poate fi sesizată cu ochiul liber.
Spre capătul luncii Argeşului şi la marginea de vest este amplasată vatra localităţii Chirnogi, în proporţie de cca. 2/3 – străbătută de braţele fostului prival Sovăita cu un crampei de cca. 2,5 km lungime şi 200 – 500 m lăţime, ocupat mai mult de jumătate de vatra satului.
B. Podul sau podina de câmpie este uşor învăluit de câteva crovuri destul de mari, în care apele meteorice întreţin vreme îndelungată o umiditate relativă, influenţând pozitiv sau negativ (după starea generală a vremii) starea culturilor.
Accidentul de teren cel mai pregnant este valea Zboiului, de aproximativ 18 km lungime, pe ultimii 2 km cotind brusc către lunca Dunării (lângă Căscioarele). Valea este puternic meandrată şi adâncită, cu fundul destul de larg (în medie 100 m) şi de plat, pentru a favoriza stagnarea apelor.
Pantele de racord între luncă, terase şi poduri de câmpie sunt terenuri cu înclinări variate, mai accentuate înspre Dunăre decât înspre Argeş sau spre valea Zboiului. Fenomene de pantă se văd sub formă de ravane, râpe etc., însă nu prea ample.Hidrografia de suprafaţă este caracterizată de prezenţa Dunarii şi a Argeşului. Comuna se află la 1.7 m sub cota de avertizare în caz de inundaţii cauzate de Dunăre. Fluviul Dunărea are în acest sector lărgimea între 600 şi 1000 m fiind este navigabil, cel mai apropiat port fiind Olteniţa. Râul Argeş în sectorul final curge pe un singur fir, având lăţimea între 60-120 m.
În lunca Argeşului, Torpilele, Sovăiţa se bifurcă chiar în cuprinsul vetrei localităţii, braţul apusean preluând odinioară un lac mlăştinos în centrul vetrei sub fruntea terasei joase, acum lacul fiind drenat de un canal de cca. 3 m. Braţul răsăritean se uneşte cu Torpilele, face alte două braţe scurte dintre care unul este mai băltit, apoi se continuă spre Dunăre.
O altă categorie de ape de suprafaţă în lunca Dunăre – Argeş este constituită dintr-o reţea clasică de irigaţie pentru orezăriile fostelor IAS-uri, aflate la sud de Chirnogi şi de şoseaua Olteniţa – Chirnogi şi pentru culturile de orez si porumb ale fostelor CAP-uri care se întind şi la nord de şosea. Pentru alimentarea lor s-a construit canalul Clăteşti de cca. 12 km lungime, alimentat gravitaţional cu apă din Argeş.
Împotriva inundaţiilor Dunării cât şi a revărsării Argeşului au fost construite diguri care apăra partea de vatră a localităţii situate la lunca: digurile incintelor de orezării până la Dunăre şi Argeş, diguri pe partea de nord a şoselei Chirnogi – Olteniţa, diguri pentru apărarea părţii de nord a vetrei Chirnogi faţă de viiturile Argeşului.
Lângă acest ultim dig a fost executat un canal exterior care colecta apele de şiroire şi pe cele din privalurile Şovăiţei şi Torpilele, în prezent acesta fiind secţionat datorită lucrărilor la canalul Dunăre – Bucureşti, consecinţa fiind unele băltiri în zona de nord-vest a localităţii. De asemenea există un dig de apărare pe malul Dunării, care se închide la digul de incintă a orezăriei lângă gura Argeşului.
Adâncimea pânzei freatice la fântâni este de 6 – 7 m pe luncă, 6 – 9 m pe terasa joasă, până la şoseaua Radovanu, 8 – 15 m pe aceeaşi terasă la vest şi sud de şosea (în zona primăriei), 20 – 25 m pe terasa a doua şi peste 30 m pe campul înalt.
Clima din zona comunei Chirnogi se înscrie în formula clima continentală de câmpie silvo-stepică de tip Vlasie-Burnaz (lunca) şi se caracterizează prin următoarele aspecte:
- Temperatura medie anuală peste 11ºC, în luna ianuarie (cea mai rece),între -1 si -2, deci mai ridicată decât în părţile centrale ale Câmpiei Române, iar în luna iulie (cea mai caldă) peste 23 ºC, echivalent cu media maximă din ţara noastră.
- Numărul zilelor fără îngheţ este între 210 şi 220. Frecvenţa medie a zilelor de iarnă cu temperatura sub 0ºC este în jur de 30, iar a zilelor tropicale (cu temperature maximă de peste 30ºC) este de cca. 30. Prima zi de ingheţ apare după 21 octombrie, iar ultima zi de ingheţ înainte de 11 aprilie.
- Regimul vânturilor este dominat de componentele de vest, respectiv sud-vest (Austrul) şi de nord (Crivatul).
- Ele sunt determinate de culoarul dunărean, care concomitent atenuează tăria curenţilor de aer pe fundul văii. Pe podul de câmpie intervin destul de des şi vânturile din sectorul de nord şi nord-est.
- Media precipitaţiilor anuale depăşeşte 550 l/mp.
- Grosimea medie anuală a stratului de zapada pe sol este de cca. 30 cm. Numărul zilelor cu solul acoperit de zăpadă este de 30 pe an, ca în majoritatea câmpiilor române.