Amplasarea în teritoriu
Comuna Chirnogi se află în partea de sud-vest a judeţului Călăraşi, pe malul drept al râului Argeş, pe coordonatele 26034′ longitudine estică şi 44015′ latitudine nordică la 7 km Vest de municipiul Olteniţa, la 7 km Nord de fluviul Dunărea, într-o zonă formată din extremitatea sud-estică a Cămpiei Burnasului şi compartimentul de luncă de la confluenţa râului Argeş cu fluviul Dunărea.
Comuna Chirnogi are următoarele vecinătăţi:
- la nord – com. Radovanu
- la sud – fluviul Dunărea, graniţă cu Bulgaria pe lungimea de 35 km
- la vest – comuna Căscioarele
- la est – mun. Olteniţa şi comuna Mitreni satul Clăteşti.
Legături în reţeaua de localităţi
Vatra localității s-a dezvoltat de o parte şi de alta a drumului naţional DN41 Olteniţa – Giurgiu. Comuna se află atât sub influenţa municipiului Olteniţa cât şi a municipiului Bucureşti, deplasările pentru muncă ale locuitorilor navetişti vizând ambele municipii.
Suprafaţa intravilan, administrativ
Suprafaţa totală a localităţii este de 196,95 kmp, din care suprafaţa de 560,33 ha reprezintă intravilanul localităţii, suprafaţa de extravilan este de 19.168 ha, iar teren agricol în suprafaţa de 15.476 ha.
În evoluţia sa, localitatea a acumulat o serie de contraste atât între zonele centrale şi zonele periferice, cât şi în cadrul acestor zone, existând o serie de neajunsuri legate de fondul construit şi de echipare edilitară.
Comuna are o singură localitate – Chirnogi, amplasată relativ echilibrat în perimetrul teritoriului administrativ cu o populaţie de 8.064 locuitori. După anul 1989, în comuna Chirnogi s-au produs schimbări majore care au fost generate de:
- desfiinţarea unităţilor agro-industriale de pe teritoriul comunei;
- apariţia de societăţi agricole private, industriale, comerciale, prestări de servicii;
- restructurarea sectoarelor industriale din perimetrul oraşului Olteniţa în care lucra o mare parte din forţa de muncă disponibilă în comună;
De asemenea, în această perioadă, intravilanul localităţii a suferit modificări prin mărirea suprafeţei construite datorită solicitărilor persoanelor fizice şi/sau juridice.
Din punct de vedere geologic aceasta zonă constituie una din cele mai vechi părţi ale Cîmpiei Române.
Peste fundul de mare ce s-a ridicat treptat, s-au depus aluviuni, iar acestea au fost acoperite de un strat de leoss care are grosimea de 3 m, la marginile terasei Dunării şi 30 – 35 în alte părţi sub leoss se află nisipuri şi pietrişuri iar sub argila de la baza nisipurilor şi pietrişurilor considerate cuaternare, urmează nisipuri alternând cu mane de vârstă terţiară (levantin).